Hoţii de timp şi de energie – conştientizare

Consultanţă în afaceri şi management

Hoţii de timp şi de energie – conştientizare

05/02/2013 Time Management 0
hotii de timp

Auzim des, aproape zilnic, pe cei din jurul nostru sau chiar pe noi, rostind: „nu am timp”, „ acum, sunt tare ocupat”, „nu-mi văd capul de treburi”,”scuză-mă, am întârziat”, „sunt foarte stresat de termenul de predare”, etc.

Secolul vitezei, vine şi cu o agitaţie pe măsură, în care mulţi oameni nu reuşesc să aibă un ritm în care să se simtă în echilibru, iar noi femeile, parcă  resimţim, cu radarele noastre sensibile, si mai accentuat  acest lucru, pe măsura încărcării cu sarcini pe care o avem.

O femeie adevărată, chiar dacă este o femeie de succes în afaceri, rareori renunţă sau neglijează  responsabilitatea de mamă şi soţie. Ea ştie că doar aşa îşi împlineşte misiunea de viaţă.

Am bucuria să am prietene, mame, soţii, chiar şi bunice minunate care sunt şi femei de succes în profesiile lor şi în afacerile lor. Toate, pe lângă meseriile lor, se preocupă de dezvoltatrea lor personală, în multe forme , adecvate plăcerilor lor. Cu  „fetele şi băieţii” din grupul nostru mergem de obicei, iarna la bazin, la sala de dans, iar vara, ne încărcăm de bucurie, frumos şi energie pură, în plimbările lungi prin pădurile noastre minunate din jurul Pietrei.

Într-o sâmbătă de toamna luminoasă, după ora 10, când soarele lumina pădurea,  într-o feerie de culori calde,  am urcat pe Pietricica. Se deschidea o vedere minunată spre pârtia de schi de pe dealul Gospodinelor şi traseul telegondolei.

Ne-am aşezat la un picnic copios, cu bunătăţi făcute în casă şi la o cafea, asezonată cu o dulceaţă delicioasă de cireşe amare.  Toate simţurile ne erau alintate. Până şi auzul ne este răsfăţat de ţârâitul greierilor şi de zumzetul albinelor care dădeau târcoale florilor de măcieş, care se scuturau.

Eram într-o stare de reverie, parcă afară din dimensiunea timpului, care pe Gabriela,  o montaniardă împătimită, a făcut-o să exclame: “ Doamne, de ce nu reuşim să trăim mai multă vreme în frumuseţea unui astfel de timp? “.  Radu,  servindu-ne cu apă proaspătă de izvor, răspunse prompt “ pentru că ne lăsăm furaţi de hoţii noştrii de timp şi de energie“

Toţi avem 24 de ore pe zi (86.400 secunde), dar cum folosim acest timp, face diferenţa.

O statistică oficială a constatat că un american de 72 de ani în medie consumă 21 de ani pentru somn, 14 ani de muncă, 7 ani pentru igienă, 6 ani pentru mâncat, 6 ani pentru călătorii, 5 ani pentru stat la cozi, 4-5 ani pentru învătătur, 3 ani pentru şedinţe, 2 ani pentru vizite, 1 an pentru căutarea lucrurilor pierdute, 3 ani pentru alte activităţi.  Rezultă că pentru realizare în viaţă avem în medie o cincime din timpul trăit.

Henri Ford spunea «  Am observat că majoritatea oamenilor progresează în timpul în care alţii  îşi irosesc vremea » 

În spaţiul nostru cu trei dimensiuni, timpul este o resursă pe care ar fi de dorit  să o  drămuită  foarte bine, dar deseori nu realizăm cum ne scapă printre degete.

Am căzut cu toţii de acord că este foarte important, mai întâi, să conştientizăm, care sunt hoţii noştri de timp.

Pe rând, am făcut un inventar, ca să adunăm situaţiile în care am realizat că am pierdut  timp.

Pentru că timp înseamnă viaţă şi pentru că viaţă înseamnă manifestarea formelor de energie, am realizat, că nu pierdem doar timp, ci şi energie.  Atunci, am decis să urmărim mai atent  cazurile de pierdere de timp şi de energie, apoi să  găsim cum să nu mai hrănim acei hoţi şi până la urmă,  să le venim de hac.

Pentru început, ne-a fost mai uşor să vedem şi să conştientizăm pierderile de timp şi energie cauzate de alţii (recunoaştem sintagma: nu eu sunt de vină, ci..), adică să vedem plecând de la exterior spre interior:

1.  Întreruperile directe, sau prin telefon pe care le lăsăm să ne afecteze;

      2.  Întârzierile celor cu care am avut stabilite întâlniri; timpul irosit la cozi, aglomerările din trafic, etc.

       3.  Căutarea lucrurilor rătăcite (evident de alţii, atât în casă, cât şi la birou; 10% din timpul unui director de mare companie sunt căutarile de documente şi alte obiecte rătăcite datorate unei proaste administrări a hârtiilor, a obiectelor);

        4.  Amenajarea neergonomică a spaţiul de lucru şi viaţă (multe manevre în plus, nejustificate, care duc la consum de energie şi pierdere de timp);

         5.  Alegerea neadecvată a dotărilor sau folosirea  ineficientă a acestora (atât în casă, cât şi la birou; (calculator, telefon, fax, internet);

Aici, am purtat o discuţie care a trecut de la cum ne alegem electrocasnicele,  până la ce tip de laptop avem şi  ce tip de programe noi am folosit ca să ne fie mai uşoară şi rapidă treaba de făcut.  Am convenit că avem un ajutor formidabil în tehnologia de ultimă oră şi merită s-o folosim eficient.

             Suntem conştienţi că avem responsabilitatea de 100% a modului cum răspundem la ceea ce ni se întâmplă.

Aşa ne-am apropiat de esenţa temei în discuţie, răspunzând la întrebarea: „ce anume din interiorul nostru, ce ţine doar de noi, ne face să pierdem timp şi energie?”.

În interiorul nostru sunt multe calităţi, care ne fac să fim productivi şi eficienţi, dar şi destule  defecte, atitudini negative, pe care, uneori inconştient, alegem, să le hrănim cu timpul şi energia noastră. Exemple: mânia, lenea, invidia, orgoliu, lăcomia, desfrâul şi multe combinaţii şi derivate ale lor, ca: rivalitatea, vorbăria, îngrijorările  şi altele.

               Defectele manifestate repetat în diferite contexte, se consolidează în obiceiuri  dăunătoare minţii, sufletului şi trupului nostru.   De exemplu: obiceiul de a ne mânia, a ne enerva pe persoană sau context,  ne goleşte de energie pe noi şi pe cel asupra căruia se  revarsă;  obiceiul de a invidia pe cei cu rezultate mai bune, pe concurenţii noştri, ne face să ridicăm o piedică serioasă ca să atingem performanţe similare; dorinţa de competiţie cu ceilalţi şi nu cu noi, hrăneşte orgoliu şi de multe ori şi pe un şef care ştie să profite de asta; dorinţa de acumulare excesivă chiar şi de informaţiile pe care nu le punem în practică, hrăneşte orgoliul intelectual şi lăcomia; nevoia de recunoaştere, de validare dă de mâncare orgoliului şi neîncrederii în sine.

         Defectele noastre colaborează bine între ele  ca să nu rămână flămânde.

Ar fi de dorit să le observăm cum ne „lucrează”, de exemplu: vrem să terminăm ceva urgent şi important. Atunci, intervine lenea şi ni se pare tare greu să rămânem concentraţi, aşa că facem o mică pauză. Acum, intervine lăcomia şi ne aduce aminte că mai avem o felie de tort în frigider, dar adaugă şi o gură de cafea care merge foarte bine împreună. Când ne aşezăm din nou la lucru ni se face sete.  Şi dacă rezistăm şi nu ne sculăm,  începe să ne doară burta.  Dacă totuşi, rămânem stoici la lucru, intră în acţiune curiozitatea, căci am lăsat Skype-ul deschis şi ne sună un prieten drag de departe.  Până la urmă, dacă nu suntem vigilenţi şi nu avem voinţă, le dăm defectelor de mâncare,  adică le creştem.

În inventarul nostru am prins câteva dintre formele în care ele, defectele, ne „lucrează”:

1.  Nu suntem în ACUM şi AICI.

Una este să fim în momentul planificării şi să analizăm ce şi cum am făcut pentru a programa cât mai bine ce vrem să realizăm şi alta este ca, în momentului lucrului la o sarcină curentă, să lăsăm să ne zboare gândul la trecut-cu regretele lui, sau la viitor–cu îngrijorările lui, fără folos, dar sigur cu pierderea clipei.

Datoria noastră, răsplata noastră, destinul nostru sunt acum şi  aici !      Carpe diem!  (Foloseşte clipa!)

2. Lenea  care se manifestă la oricine, dar mai ales la nemotivaţii, indisciplinaţii sau leneşii din fire, cei care iubesc comodităţile de orice fel. Acest defect este sursa la problemele cu termenele,  cu punctualitatea, ia deseori forma de amânare, fără limită, aduce prejudicii ordinei şi curăţeniei.

 3.  Lispa delegării se manifestă din multe cauze, dintre care: orgoliu (eu ştiu cel mai bine s-o fac), temeri (îmi ia o parte din atribuţii şi se crede şef), ruşinea (că nu sunt destul de bun la toate), etc.

4.  Lipsa de fermitate – nu ştim să spunem NU la participarea sau convocarea de întâlniri inutile, la rugăminţi ce nu ne convin sau la persoane cu care nu vrem să avem de-a face. Ea vine de multe ori din lipsă de încredere în sine, din orgoliu(ne dăm mari şi permitem  gurii să ne  încarce prea mult spatele), din lăcomie(vrem să prindem toate ocaziile), din înţelegere şi aplicare defectuoasă a manierelor de politeţe.

  5.   Lipsa de scopuri clare viu plantate în minte şi inimă , care să aibă la bază nevoi reale proprii şi nu induse de către alţii. Ea generează şi alte consecinţe: mod deficitar de alegere, de luare a deciziilor şi  eşec în stabilirea priorităţilor.

 6.   Lipsa de concentrare, de focusare, are la bază multiple defecte: lenea, gândirea către mai multe obiective odată, lipsa de scopuri clare cu beneficiile lor, acceptarea întreruperilor datorită lipsei de fermitate şi a organizării deficitare.

  7.   Nu ştim să ne gestionăm emoţiile negative şi în special, stările conflictuale.

Una dintre cele mai banale şi frecvente atitudinii negative este îngrijorarea. Dintr-o statistică în domeniu s-a concluzionat ca: 40% din grijile trăite nu se întâmplă niciodată, 30 % sunt hotărâri deja luate, 12% se datoresc criticilor aduse de cei care au comentat pentru că s-au simtit inferiori, 10 % sunt în legătură ce starea de sănătate şi doar  8% sunt cauze de legitimă îngrijorare.

Se apropia amurgul şi noi ne-am oprit din vorbă să ne bucurăm în tihnă de priveliştea minunată.  Natura cu toată puterea ei de regenerare ne transmisese vigoare şi claritate.

Vedeam limpede, ca în oglinda cerului, că avem de conştientizat modul de manifestare a defectelor noastre principale,  prin observare şi autoobservare.

Elena, psihologul grupului, ne-a spus, că V.M. Samael Aum Weor preciza drumul de parcurs lung, dar adevărat, pentru a face schimbarea dorită către calitatea opusă defectului conştientizat. El spunea că: prima etapă este recunoaşterea formelor de manifestare a defectului prin observaţie la alţii şi prin autoobservaţie, apoi acceptarea faptului că el ne foloseşte energia şi timpul nostru. De aici, ar fi de dorit să lucrăm, mai întâi la înfometarea  defectului, defectelor cauză.

Lumina există în noi, dar este acoperită şi munca cu sinele are singurul obiectiv de a înlătura negurile ce o ascund. 

Obiceiurile  benefice au un rol clar : să lipsească de energie defectele, ca ele să se dizolve, iar obiceiurile toxice hrănesc şi dezvoltă defectele, cu energia  şi timpul nostru . 

Câştigul zilei pentru fiecare a fost foarte bogat, din multe puncte de vedere.

Pentru tine, care ai participat virtual, langă noi,  cum a fost?

Ce crezi că te face să pierzi timp şi energie, adică viaţă?

Care sunt hoţii tăi de timp şi de energie?

Până la următoarea întâlnire, ne-am promis să lucrăm serios cu unul dintre defectele noastre, pentru a înţelege formele în care el se manifestă şi ne fură timpul şi energia.

P.S.

Dacă vei să lucrezi ca noi, atunci, fă acum primul pas: pe un carneţel mic (să-l poţi ţine în buzunar sau poşetă, mereu la îndemână), scrie data şi obiectivul : urmăresc cu sinceritate deplină, fără justificări şi amăgiri, să înţeleg cum, când, sub ce forme pierd timp şi energie din cauza defectului meu…… În acest carneţel să scri oricând, dar mai ales în liniştea timpului tău de lucru cu sinele.

Pentru mine chiar contează părerea ta şi-ţi mulţumesc dacă mi-o transmiţi.

Te invit cu drag, la următoarea întâlnire, ca să vedem cum să le venim de hac defectelor, adică hoţilor noştrii de timp şi de energie.

Cu preţuire pentru munca ta cu tine,

Rozalia